Sursa nouă de energie ce îi va ajuta pe oameni, pe Lună. Care este legătura cu semințele de mac
Omenirea se apropie tot mai mult de revenirea pe Lună, pentru prima oară după 1972. Misiunea Artemis 3 este programată să ducă un echipaj pe suprafața satelitului natural al Pământului spre finalul anului 2024 sau în 2025, iar prima bază lunară este proiectată să fie construită în jurul anului 2030. Dar, pentru supraviețuirea viitorilor „rezidenți” umani ai Lunii, este nevoie de energie. Iar cercetătorii tocmai au creat o sursă nouă pentru acest scop.
Sursa nouă de energie ce îi va ajuta pe oameni, pe Lună
Omenirea vrea să se întoarcă pe Lună, nu doar cu rovere și alte dispozitive robotizate, ci „în carne și oase”, așa cum a mai făcut-o în perioada 1969-1972, în cadrul cunoscutului program Apollo al NASA. Până acum, doar 12 reprezentanți ai speciei umane au avut privilegiul de a păși pe solul satelitului natural al Pământului.
Dar, acest lucru urmează să se schimbe în viitorii ani, cel puțin dacă ne luăm după planurile NASA de crearea unei baze lunare permanente, ce va avea și rolul de avanpost pentru plănuitele misiuni cu echipaj umane către Marte.
Însă, pentru buna funcționare a acestei baze și pentru însăși supraviețuirea astronauților pe Lună, este nevoie de energie.
În acest context, oamenii de știință au dezvoltat o sursă de energie care ar putea permite oamenilor să trăiască pe Lună pentru perioade lungi de timp, scrie BBC.
Universitatea Bangor din Țara Galilor a proiectat celule de combustibil nuclear, de dimensiuni minuscule. Ele au mărimea unor semințe de mac, rolul lor fiind producerea energiei necesare pentru a susține viața acolo.
Profesorul Simon Middleburgh, de la universitatea respectivă, a declarat că munca a reprezentat o provocare, „dar a fost una distractivă”.
Care este legătura cu semințele de mac
Luna, considerată de unii ca fiind poarta de acces către Marte, conține o mulțime de resurse valoroase necesare pentru tehnologia modernă. Speranța este că ar putea fi folosită ca o trambulină pentru a ajunge pe planetele îndepărtate ale Sistemului Solar.
Întrucât tehnologia spațială avansează într-un ritm rapid, BBC a avut acces exclusiv la laboratorul Institutului pentru viitorul nuclear al Universității Bangor.
Echipa de la Bangor, care este lider mondial în domeniul combustibililor, lucrează cu parteneri precum Rolls Royce, Agenția Spațială Britanică, NASA și Laboratorul Național Los Alamos din SUA.
Profesorul Middleburgh, de la Institutul pentru Viitorul Nuclear, a declarat că echipa speră să testeze complet combustibilul nuclear „în următoarele câteva lun””.
Pe unele părți ale Lunii, temperaturile scad până la minime uimitoare de -248C, deoarece nu există o atmosferă care să încălzească suprafața.
Universitatea Bangor este un jucător important în încercarea de a genera o altă modalitate de a produce energie și căldură pentru a susține viața acolo.
Cercetătorii tocmai au trimis micuța celulă de combustibil nuclear, cunoscută sub numele de Trisofuel, partenerilor lor pentru testare. Această celulă Trisofuel ar putea fi folosită pentru a alimenta un microgenerator nuclear, creat de Rolls Royce.
Generatorul este un dispozitiv portabil, de mărimea unei mașini mici și „ceva ce se poate lipi pe o rachetă”, a declarat profesorul Middleburgh.
Acesta va fi acum testat complet și supus unor forțe similare cu cele la care ar fi supus la o explozie în spațiu, fiind pregătit pentru o bază lunară în 2030.
„Le puteți lansa în spațiu, cu toate forțele… și vor funcționa în continuare în siguranță când vor fi puse pe Lună”, a mai precizat profesorul.
La începutul acestei luni, India a realizat o aterizare istorică în apropierea polului sud al Lunii cu sonda robotică Chandrayaan-3. Unul dintre obiectivele majore ale misiunii este căutarea de gheață pe bază de apă care, spun oamenii de știință, ar putea susține locuirea umană pe Lună în viitor.
Universitatea speră că microgeneratoarele ar putea fi folosite și aici, pe Pământ, de exemplu în zonele calamitate, atunci când electricitatea a fost întreruptă.
Echipa de la Bangor lucrează, de asemenea, la un sistem nuclear pentru alimentarea rachetelor, condusă de Dr. Phylis Makurunje. Sistemul ar permite reducerea duratei zborului la aproape jumătate.
„Este foarte puternic – dă tracțiune foarte mare rachetei. Acest lucru este foarte important pentru că permite rachetelor să ajungă pe cele mai îndepărtate planete.
Cu propulsia termică nucleară ar însemna un drum de patru până la șase luni până pe Marte. Durata actuală este de peste nouă”, a declarat Makurunje.